Oftalmopediatrie

Începutul lunii septembrie este o perioadă efervescentă de preocupări şi activităţi legate de pregătirea începerii anului şcolar. Marcată de emoţii pentru cei mici şi febra cumpărăturilor pentru adulţi, această perioadă este şi una de evaluare a stării de sănătate a copiilor înainte de intrarea în grădiniţe şi în şcoli. De aceea, în contextul examinărilor medicale profilactice, este foarte utilă consultaţia oftalmologică atât pentru preşcolari cât şi pentru elevi, deoarece permite depistarea şi corectarea la timp a unor deficienţe vizuale ale copiilor asupra cărora ne vom opri mai pe larg în acest număr.

Creierul nostru primeşte cea mai mare parte a informaţiilor prin intermediul imaginii. În timpul primei copilării, sistemul vizual este într-o stare ce poate fi influenţată, iar vederea se îmbunătăţeşte continuu odată cu folosirea normală a ochilor. Dacă ochii nu sunt folosiţi la capacitatea normală, vederea poate să scadă. După vârsta de 9 ani, dezvoltarea vederii este completă şi nu mai poate fi influenţată. Pentru o vedere normală este necesară dezvoltarea egală a vederii la ambii ochi. Multe meserii nu pot fi practicate de persoane ce au vederea scăzută la un ochi (pilot, conducător auto, poliţist).
Tulburările de vedere la copil sunt greu de depistat. El nu se plânge că nu vede bine. De aceea, părinţii trebuie să se preocupe din vreme de sănătatea ochilor lui şi să fie atenţi la semnele care pot trăda un defect de vedere.

CÂND TREBUIE CONSULTAT PRIMA DATĂ?

Un prim consult oftalmologic trebuie efectuat la noul născut pentru depistarea precoce a cataractei, glaucomului congenital sau a retinopatiei de prematuritate.

Următorul examen oftalmologic, foarte necesar, este la vârsta de 3 ani, când medicul specialist poate depista precoce eventualele defecte: strabism, vicii de refracţie. Din păcate, această examinare este omisă de cele mai multe ori, privând copilul de posibilitatea corectării integrale a unor deficienţe vizuale. În continuare, sunt recomandate controale oftalmologice anuale la preşcolari şi elevi în primii ani de şcoală, chiar dacă ei nu acuză ceva deosebit.

CE TULBURĂRI DE VEDERE POT APĂREA LA COPIL?

Strabismul şi Ambliopia

Strabismul este o afecţiune în care poziţia ochilor nu este paralelă, un ochi priveşte drept şi un ochi deviază. Este o tulburare îngrijorătoare nu numai din punct de vedere estetic, dar mai ales funcţional. Copilul care are strabism şi nu este dus la timp la un specialist îşi poate pierde vederea la un ochi. Cum este posibil aşa ceva?

Datorită ochiului deviat poate apărea vedere dublă. Dacă afecţiunea nu este depistată şi corectată la timp, creierul va anula imaginea primită de la ochiul deviat, acesta devenind „leneş” prin nefolosire. Întrucât ochiul sănătos este „pus la treabă” pentru a prelua şi funcţia ochiului leneş, copilul riscă să-şi piardă vederea ochiului deviat, afecţiune numită ambliopie. Depistate la timp, strabismul şi ambliopia pot fi corectate.

CUM CORECTĂM ACESTE TULBURĂRI?

ATENŢIE! Tratamentul strabismului trebuie început cât mai precoce, la 2-3 ani pentru a preveni ambliopia. După vârsta de 6 ani şansele de corectare scad foarte mult. Părinţii trebuie informaţi asupra acestor aspecte pentru ca dezvoltarea vederii copilului să nu fie afectată mai târziu, ceea ce ar avea influenţe negative asupra integrării sale profesionale. Tratamentul constă în purtarea de ochelari şi acoperirea ochiului care vede bine (ocluzie) pentru a face copilul să folosească ochiul cu deficienţă. Scopul tratamentului este de a face copilul să folosească amândoi ochii în acelaşi timp, permiţându-i vederea binoculară şi, în consecinţă, vederea în relief. Toţi copiii care au strabism trebuie să poarte ochelari, constant, toată ziua.

Ochelarii ajută obţinerea unei vederi bune şi egale, permit utilizarea prismelor (lentile speciale pentru corectarea deviaţiilor mici) şi ajută efectuarea ocluziei (acoperirea unui ochi). Stabilirea corectă a ochelarilor se face în centre oftalmologice specializate, prin măsurarea dioptriilor cu aparate speciale după instilarea de picături care imobilizează capacitatea ochilor de a acomoda (atropină sau cyclogil).

Tratamentul ambliopiei constă în acoperirea ochiului bun pentru a obliga ochiul slab să lucreze. Durata depinde de profunzimea ambliopiei şi de vârsta copilului. Pentru ambliopia profundă (ochi leneş complet) se practică acoperirea ochiului toată ziua, iar pentru ambliopii uşoare sau medii, numai câteva ore pe zi. Nici un copil nu este mulţumit să aibă ochiul bun acoperit, dar părinţii împreună cu medicul trebuie să-l convingă de această necesitate. Părinţii au un rol esenţial în corectarea ambliopiei copilului lor. Dacă ambliopia nu este tratată, ochiul respectiv dezvoltă o ambliopie severă şi ireversibilă, ce împiedică definitiv vederea binoculară cu perceperea profunzimii. Rezultatele sunt foarte bune atunci când acest tratament este aplicat corect şi la timp, condus de un medic oftalmolog ajutat de colaborarea părinţilor şi a copilului. Tratamentul la sinoptofor este util fie pentru stimularea retinei ochiului leneş şi recuperarea ambliopiei, fie pentru dezvoltarea vederii binoculare.

Operaţia constituie o etapă în tratamentul strabismului. După epuizarea celorlalte forme de tratament: ochelarii, ocluzia – dacă deviaţia persistă – se trece la tratamentul chirurgical. Numai strabismul congenital, care apare în primele 6 luni de viaţă, trebuie operat cât mai repede, chiar sub vârsta de un an, altfel copilul nu mai dezvoltă vederea binoculară normală. Strabismul nu este doar o perturbare a vederii, ci reprezintă şi un handicap estetic care se opune dezvoltării armonioase a psihicului copilului.

Ce poate face mai mult un părinte pentru copilul său, decât să îi dorească să nu sufere, să nu fie frustrat de satisfacţia pe care i-o oferă vederea lumii din jurul său, a lumii pe care o poate privi cu ochii limpezi ai trupului şi ai sufletului?